Unirea Principatelor

unireaUnirea Principatelor Romane sau Mica Unire, infaptuita la 5-24 ianuarie 1859, a reprezentat un prim moment al unei ample miscari nationale, ce urmarea schimbarea statutului de stat tampon intre cele 3 mari imperii care ne inconjurau: Rusia, Turcia şi Austria.

Totul a inceput sub semnul Revolutiei din 1848. Presa revolutionara aparuta in cele trei luni de regim revolutionar, marile adunari si actiuni publice si mai ales programul mobilizator in care se avusese in vedere interesele tuturor categoriilor sociale, contribuisera la schimbari fundamentale de mentalitate. Ocupatia militara straina ce a urmat, precum si regimul instaurat prin acordul Imperiilor Rus  si Otoman, nu putusera sterge din  memoria colectiva amintirea zilelor revolutionare. Practic, pentru intaia data, intregul popor  a fost chemat in arena publica sub lozinca libertatii, fratietatii si dreptatii.

Unirea nu a fost facila insa, actiunea in sine avand toate ingredientele unui film de acţiune cu mult suspans. Caci cele trei mari imperii din vecinătate au făcut tot posibilul să împiedice Unirea prin toate mijloacele. Au angajat mercenari, au trimis spioni, au cumparat voturi si au falsificat alegeri.

Cu toate acestea, Unirea s-a realizat fiind cosfintita jumatate de secol mai tarziu de Marea Unire de la Alba Iulia si de crearea Romaniei Mari.

Iata proclamatia lui Alexandru Ioan Cuza, primul domn al celor doua Principate, la urcarea pe tron:

“Noi, Alexandru Ioan I. Cu mila lui Dumnezeu și voința națională domn al Moldovei. La toți de față și viitori sănătate.

Voința nației, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, ne-a ales domn al Moldovei. Suindu-se pe tron cu numele de Alexandru Ioan I., cea dintâi datorie a noastră este de a ne adresa către voi, iubiților compatrioți, de a vă dori pace și fericire și de a vă spune cari sunt cugetările și țintirile noastre. 

Înainte de a ne sui pe tronul la care ne-a chemat încrederea nației, noi, în fața Adunării, am făcut următorul jurământ: „Jur, în numele prea sfintei treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!”. 

Acest jurământ arată linia de purtare ce avem a păzi în domnia noastră. Guvernământul nostru va fi, în toată puterea cuvântului, guvernământul precum îl vream, precum îl statornicește Convenția încheiată în 7(19) august 1858 între Înalta Poartă otomană și puterile garante drepturilor patriei noastre. 

Vom fi domn constituțional. Vom respecta toate drepturile Adunării elective și toate stăruințele noastre vor avea țel dezvoltarea noilor instituții ce ne-au recunoscut Europa și adevărata și temeinica punere în lucrare a reformelor cerute de citata convenție. Îndată după alegerea fratelui nostru, domnul din Valahia, vom păși la înființarea Comisiei centrale din Focșani, menită de a restrânge legăturile dintre două ramuri, ale aceleiași nații. Cu concursul acestei comisii și al Adunării elective, guvernământul nostru se va grăbi de a face legiuirile organice cerute de Convenție și cari sunt menite de a introduce în societatea noastră marele principii ale staturilor modere. 

Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obștească, noi sfătuim și îndemnăm pe toți compatrioții noștri de orice stare și condiție ca să uite dezbinările și urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleiași țări și aceleiași nații, numai o deplină armonie între toate clasele societății, întrunind așa toate puterile, poate să ne întărască; și așa, și guvernământul și poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului. 

Misia noastră, deși frumoasă, este mare și foarte grea! Nu vom putea-o împlini decât dacă vom avea îmbrățișarea sinceră și sprijinul puternic al compatrioților noștri. Toate zilele noastre vor fi întrebuințate în chip de a le merita și dobândi. Noi facem un apel la patriotismul, râvna și activitatea funcționarilor publici cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relațiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire și cu dânsele toată puterea ocârmuirei. Legile trebuie să-și redobândească toată autoritatea. 

Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalităței cele mai stricte, trebuie dar ca să fie tare și respectată de toți. Trebuie ca în viitor fiecare cetățean fără osebire să fie apărat în onorul și viața și în averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredințate ocrotirei autorităților publice. Precum vom avea bucurie a căuta și a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcționarilor mari și mici, pre atât guvernământul nostru este nestrămutat hotărât de a pedepsi fără cruțare și cu toată asprimea legilor tot abuzul și toată călcarea de lege. 

Tuturor compatrioților noștri le trimitem domneasca și frățeasca noastră urare și Dumnezeu să binecuvânteze Principatele unite.” 

Iata si discursul lui Mihail Kogalniceanu la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei

“Măria ta,

După o sută cincizeci și patru de ani de umilire și degradare națională, Moldova a intrat în vechiul său drept consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pe capul său, pe Domnul. 

Prin înălțarea ta, pe tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către familia ta, a voit să răsplătească sângele strămoșilor tăi, vărsat pentru libertățile publice.

Alegându-te pre tine Domn în țara noastră, noi am voit să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou.

O, doamne! mare și frumoasă ți-este misiunea! Constituția din 7/19 august (Convenția de la Paris – n.n.) ne însemnează o epocă nouă; și Măria ta ești chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare; iar Tu, Măria ta, ca Domn, fii bun și blând, fii bun, mai ales pentru aceia pentru care mai toți Domnii trecuți au fost nepăsători sau răi.

Nu uita că, dacă 50 de deputați te-au ales Domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni.

Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate; împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșească frăție.

Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetățean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciună și lingușire.

Porți un frumos și scump nume: numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani!

Ca și dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiunilor noastre, prin simțimintele tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanțiu că: România nu are alt ocrotitor decât pre Dumnezeu și sabia sa!

Să trăiești, Măria ta!”

Articolul face parte din seria Lectia de Istorie din Scoala Tabere cu Suflet

Sursa: Texte și documente privind istoria modernă a românilor. Volumul I (1774-1866), Editura Cetatea de Scaun, 2009

Foto: Theodor Aman “Unirea Principatelor”

Advertisements

2 thoughts on “Unirea Principatelor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s